Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar
Termenul „corporatist” are o anumită conotație. Nu negativă, dar în ochii multora nici pozitivă și asta pentru că atunci când spui „corporatist”, de cele mai multe ori, gândul te duce la un om mânat de aspirații, mereu îngropat în hârtii, victimă a rutinei și neapărat supus unor reguli stricte. Există totuși și corporatiști atipici. Cei care, de luni până vineri, poartă cămașă și cravată, dar nu circulă cu mașina în drum spre birou. Vorbim în cazul de față despre șapte de bărbați, toți pasionați de sport și cu funcții importante în cadrul Volksbank România: Sorin Tabără (32 ani), Traian Ștefănoiu (32 ani), Bogdan Asproiu (31 ani), Rareș Mihalcea (46 ani), Alexandru Tofan (32 ani), Florian Radu (27 ani) și Sorinel Lungu (43 ani). În cazul corporatiștilor noștri, drumul spre serviciu se desfășoară pedalând, astfel că tricoul și colanții impermeabili iau, până la destinație, zi de zi, locul sacoului și al pantalonilor cu dungă.
„Am fost parașutist militar, nu mă sperie o bicicletă”
Pasiunea pentru „biciclit”, adrenalină, viteză și libertate i-a determinat pe cei șapte să se înscrie în cea de-a opta ediție a caravanei „Cu Bicicleta La Mare”, ce se va desfășura pe 26 aprilie. În plus, compania la care lucrează a sprijinit inițiativa lor și a sponsorizat participarea la campania demarată de ProSport. „Propunerea de a fi prezenți a venit din partea celor care au mai participat și în trecut. Compania investește în astfel de competiții, chiar avem și unele interne. Există fonduri speciale pentru acest tip de activitate. Suntem orientați spre mai multe sporturi: ciclism, fotbal, maraton, tenis. Am avut noroc că Volksbank-ul a fost receptiv la dorința noastră de a face mișcare și am primit sprijin pentru toate edițiile la care am mai participat și în trecut”, explică Bogdan Asproiu, șef departament achiziții. Patru dintre ei sunt obișnuiți cu campania ProSport și au bifat deja cel puțin o astfel de competiție, însă pentru Traian Ștefănoiu și Rareș Mihalcea, plimbarea până la mare de anul acesta va fi prima. „Nu sunt un străin al concursurilor. Particip des la maratoane și semimaratoane, așa că nu privesc cei aproape 300 de km ca pe ceva dificil. M-am obișnuit la concursuri cu ideea de grup. Mă ajută foarte mult să știu că mai sunt cu cineva, mă motivează ceilalți. Eu mi-am setat deja mentalul, știu că urmează să depun un efort fizic și sunt pregătit s-o fac”, spune Traian, manager de produs persoane juridice. „Eu n-am mai făcut sport de mult. Și nu am emoții pentru că am fost parașutist și sunt obișnuit cu multă adrenalină. Nu mă sperie pe mine un drum cu bicicleta, fie el și de 300 de km. Când mă echipam cu parașuta și mă pregăteam să sar, începeam să-mi derulez în gând propria viață, atunci pot să spun că te poate cuprinde o emoție, însă cu bicicleta nici vorbă”, mărturisește Rareș, ofițer de securitate bancară.
„Ne susținem unul pe celălalt ca să fie abandonul cât mai mic”
Faptul că participă în grup la campania ProSport îi determină pe cei șapte să treacă peste orice teamă de un posibil abandon în timpul cursei. „Ideea a fost să mergem cât mai mulți colegi. Încercăm să ne susținem unii pe alții tocmai ca să fie cât mai mic abandonul. Asta a fost și ideea inițială pentru că dacă ne-am fi dus să demonstrăm ce poate fiecare, am fi rămas înșirați pe tot traseul, iar asta nu e o competiție, e un eveniment de grup. Totul e să ne simțim bine, să mergem cu colegii, să savurăm călătoria și să facem mișcare. Suntem niște corporatiști cu suflete de bicicliști”, completează Sorin Tabără, coordonator arhivă.
„Bicicletele noastre nu sunt foarte scumpe”
Pasiunea pentru ghidon și pedale nu i-a dus la investiții uriașe, iar banca pentru care lucrează a avut grijă să sprijine orice inițiativă de acest gen. Concret, cea mai mare dintre ele a depășit cu puțin suma de 2.000 de lei. „Bicicletele noastre nu sunt foarte scumpe. N-am investit prea mulți bani în ele. Sunt biciclete obișnuite pe care le-am îmbunătățit de-a lungul timpului din fonduri proprii și sponsorizări pentru evenimentele organizate de ProSport la care am participat. Cele mai scumpe biciclete sunt cele ale lui Rareș și Florian”, povestește Sorin. „Eu am un Cube cu roți de 29 de inci, proaspăt achiziționată și care a costat 2.000 de lei, iar acum am investit în ea aproximativ 260 de lei pentru anvelope. Era pregătită pentru munte și teren noroios, iar acum am adaptat-o și pentru șosea”, completează Rareș. „Florian a participat, pentru prima dată, la ediția din toamnă. A venit cu o bicicletă de munte, cu cauciucuri de munte și a avut lumină pe față. Eu mi-am consumat bateria de la lanternă ca să semnalizez în timpul zilei și am reușit să termin cursa grație luminii sale. Am evitat gropile datorită lui. Asta înseamnă să fim un grup unit. Suntem colegi și prieteni și ne-am dorit să împărtășim și acest gen de experiență”, adaugă Sorin, a cărui bicicletă a costat doar 400 de lei. „E cumparată la mâna a doua, este aceeași cu care am participat la ediția din 2012 și a costat 400 lei. E fabricată în 1970 și am investit în ea, de-a lungul celor doi ani, încă 400 de lei, cea mai scumpă componentă fiind șaua, proaspăt schimbată”, spune el.
Câinii și lipsa pistelor, dușmanii bicicliștilor
Problemele bicicliștilor corporatiști apar atunci când descriu drumul lor zilnic către serviciu. Ceea ce ar fi trebuit să fie o plăcere grație pasiunii lor pentru pedalat se transformă, de cele mai multe ori, într-un chin atunci când sunt nevoiți să evite haitele de câini fără stăpâni ori să părăsească așa zisele piste care uneori se termină într-o florărie sau într-o mașină parcată neregulamentar. „De când începe să se încălzească afară și până se strică vremea venim numai cu bicicletele la birou. Avem costumul „office” acolo și ne schimbăm când ajungem. Zilnic parcurgem în jur de 8-13 km dus-întors pedalând. Musai purtăm cască și o parte dintre noi și vestă reflectorizantă pentru că vrem să fim văzuți în trafic. Din păcate, pistele pentru bicicliști, cele din București, nu se pot numi piste, așa că suntem nevoiți să nu mai mergem pe trotuar și să trecem pe șosea. De cele mai multe ori ajungem la serviciu plini de adrenalină și asta pentru că trebuie să fim foarte atenți să fim văzuți de mașini în trafic ori să evităm haitele de câini fără stăpâni”, povestește Traian. „Din fericire, lucrurile au început să evolueze de la an la an. Nenumăratele campanii ProSport, cele din București și cele spre mare sau munte au reușit să schimbe un pic din mentalitatea șoferilor români. Spre exemplu, nu ne mai claxonează, când văd că semnalizăm, frânează și ne lasă să trecem, nu gesticulează, nu își mai pierd răbdarea, iar asta nu poate decât să ne bucure și să începem să sperăm că se schimbă lucrurile și în bine în țara noastră”, adaugă el.
Dacă faci o cursă pe munte, ori pe asfalt, nu prea ai timp să te gândești la foarte multe. Ești mereu concentrat pe următoarea curbă, creangă, pantă sau dâmb care îți pot apărea în față. Fiind ciclist de șosea, atunci când văd drum deschis în fața mea, savurez senzația asta. Gândurile care îți rulează în cap sunt diverse, de la analiza propriei vieți până la ce peisaj frumos văd în depărtare Sorin Tabără, coordonator arhivă Volksbank
410 de lei este cea mai mare sumă investită de ei într-o bicicletă pentru campania CBLM
2000 de lei este cea mai scumpă bicicletă din grupul celor șapte corporatiști Volksbank
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER